JOHN NEWMAN

John Newman este un muzician englez, compozitor și producător. Este un interpret sentimental, iar în muzica lui se simte un echilibru între R&B, pop-ul contemporan, hip-hop și muzica electronică.

S-a făcut cunoscut cu piesa „Love Me Again”, care fost pe primul loc în topurile din Marea Britanie, în iulie 2013, dar și pentru coproducția single-urile „Feel the Love” și „Not Giving In” de la Rudimental. În 2014, el a apărut în single-ul „Blame” de la Calvin Harris, care a depășit topurile britanice.

Câteva luni mai târziu, după succesul colaborărilor și single-ului său, Newman a lansat albumul său de debut, Tribute, care a ajuns direct în topul albumelor din Marea Britanie.

În 2015, Newman a ajuns în locurile de sus din pop-chart – și Top 20 din SUA Hot 100 – ca vocalistul piesei „Blame”, a lui Calvin Harris, apoi a urcat din noi în clasament cu cel de-al doilea album: Revolve. John Newman revin în 2018 cu single-ul „Fire in Me”, iar anul acesta a scos unul nou:”Feelings”.

THE RASMUS

The Rasmus este o formație rock finlandeză întemeiată la Helsinki în 1994, când membrii ei erau încă liceeni. Aceștia au fost inițial Lauri Ylönen (voce/compoziție), Eero Heinonen (bas), Pauli Rantasalmi (chitară) și Janne Heiskanen (tobe), însă Heiskanen a părăsit formația în 1998, fiind înlocuit ulterior de Aki Hakala.

Înaintea lansării celui de-al patrulea album (Into) în 2001, numele formației era Rasmus, dar a fost schimbat în The Rasmus, pentru a se evita confuzia cu un DJ suedez omonim (Rasmus). Trupa și-a câștigat celebritatea pe plan internațional în 2003, odată cu apariția albumului Dead Letters, respectiv a hitului „In The Shadows”, ajuns atunci pe locul întâi în topurile muzicale din mai multe țări.

”maimult”


The Rasmus se numără printre formațiile de mare succes ale Finlandei, cu mai mult de 3.5 milioane de albume vândute în întreaga lume, fiindu-i acordate cu opt discuri de aur și cinci discuri de platină. Până în prezent, trupa a lansat șapte albume, doua compilații și douăzeci și șase de single-uri. Printre cele mai faimoase melodii ale The Rasmus sunt de amintit „Liquid”, „F-F-F-Falling”, „In the Shadows”, „First Day of My Life”, „Funeral Song” , „No Fear” și „Sail Away”. Trupa pregătește un nou album, care va fi lansat in primăvara anului 2011, conform declarațiilor din interviurile recente ale artiștilor.

Componenta trupa:
Lauri Ylönen – Voce
Eero Heinonen – Bas
Pauli Rantasalmi – Chitară
Aki Hakala – Baterii

”maiputin”

DORO

DORO Pesch este o legenda vie!

Este cântăreață și compozitoare de origine germană, de heavy-metal. Poreclită „Regina Heavy Metal”, contribuțiile lui Doro la muzică și cultură, împreună cu publicațiile despre viața personală, au făcut din ea o figură globală importantă în cultura de metal de peste trei decenii.

DORO, în cifre, înseamnă: premii de aur și platină pentru aproximativ 10 milioane de discuri  vândute, peste 2.800 de spectacole live pe patru continente și în 60 de țări diferite, 16 înregistrări de studio, patru DVD-uri. Nenumărate apariții în toate revistele muzicale importante și milioane de fani.

”maimult”

Până la această dată, a lansat șaptesprezece albume de studio, cea mai recentă fiind Forever Warriors, Forever United în 2018.

Membrii trupei:

Doro Pesch: (ex-Warlock, ex-Beast) Vocal

Johnny Dee: (Britny Fox, ex-Waysted) – Tobe

Luca Princiotta: (ex-Blaze Bayley, ex-The Clairvoyants) – Chitară, clape

Nick Douglas: (Blaze Bayley, Deadly Blessing) – Bass

Bas Maas: (ex-After Forever, ex-Karma) – Chitară

”maiputin”

U.D.O.

După mai bine de 40 de ani în industrie și cu un succes renumit la începutul anilor 80 cu ACCEPT in spatele lui, precum și câteva milioane de înregistrări vândute în întreaga lume, Udo Dirkschneider de la Solingen / Wuppertal, Germania, este una dintre cele mai mari legende rock. U.D.O s-a bucurat de peste două decenii în lumina reflectoarelor. Indiferent de schimbările din scena de metal sau de pe linia UD.O, trupa nu s-a abătut niciodată de la viziunea lui Dirkschneider de a produce heavy-metal în adevăratul sens al cuvântului.

„Steelfactory” a fost lansat pe 31 august 2018 prin AFM Records / Soulfood Music.

”maimult”

Melodiile de pe „Steelfactory” sunt în mod clar influențe din show-urile precedente ale lui DIRKSCHNEIDER. Cu ajutorul producătorului danez Jacob Hansen (de exemplu, Volbeat) – „Steelfactory” captează perfect spiritul vârstei. Titlul albumului este un omagiu atât pentru pseudonimul Udo (Metal Metal Tank), cât și pentru atitudinea lui realistă, precum și pentru prezența puternică a acestuia.

Trupa este alcătuită din: Udo, fiul lui Udo Sven Dirkschneider (tobe), basistul Fitty Wienhold și chitaristul Andrey Smirnov, Udo Dirkschneider (Vocal), Andrey Smirnov (Chitară), Fitty Wienhold (Bass), Sven Dirkschneider (Tobe).

”maiputin”

MASSIVE WAGONS

If ever there was a band that personified the phrase “good things come to those
who wait,” it’s Massive Wagons. Whilst the Lancaster hard rock quintet have been active for a decade now, 2018 was the year the band truly made their mark on the music industry, touring with the likes of Status Quo, Dead Daisies and The Wildhearts, and landing at No. 16 in the UK Top 20 with their fourth LP, ‘Full Nelson’. “We’ve always been a band that wanted to be on some kind of upwards trajectory, and if it wasn’t going places, we’d probably knock it on the head,” begins vocalist Barry Mills. “The other years have all been brilliant, but this one’s been much more productive and professional. We’re really hitting our stride at the moment, it feels great.” Massive Wagons have come a long way since their humble beginnings as a pub band.

”maimult”

Whilst they’ve maintained a keen work ethic and steady release schedule since day one (chalking up an impressive discography with 2011 debut ‘Fire It Up’, 2014’s ‘Fight The System’ and 2016’s ‘Welcome To the World’), the thought that they’d one day be sitting pretty in the charts alongside their childhood heroes seemed like a far-off pipe dream, even just 12 months ago.

“Our goal when we started was to get a gig in the local rock pub we all drank in,” Barry beams with his trademark humility. “We used to go and watch cover bands in there every week and stand there, drinking beer and getting starry eyed and thinking ‘imagine playing in here! This would be amazing, wouldn’t it? Imagine writing some songs and playing to some people in the place we drink, wouldn’t that be incredible?’

It wasn’t even in the realms of imagination.”
Fast forward to 2019, and not only have Massive Wagons managed to get numerous gigs in said local rock pub, but their ‘Full Nelson’ artwork has also been immortalised in mural form on the side of the building – much to the local council’s chagrin, who demanded it was taken down. As testament to the band’s loyal and growing fan base however, a petition to keep the mural garnered 10,000 signatures in a matter of hours.

“The people round here have really got behind us, it’s absolutely amazing,” says Barry, clearly humbled by the huge amounts of support. “It’s really fantastic, the same faces from round here have been watching us for ten years. The difference now, is when we do play a home gig, there’s people coming from Scotland, London, the Shetland Islands or wherever, they turn up in Lancaster to watch us.” Whilst enjoying huge success with singles like ‘Under No Illusion’ and ‘China Plates’, an anthemic but biting critique of social media, the band’s initial breakthrough hit came in the form of single ‘Back To The Stack’, a triumphant but heartfelt tribute to Status Quo guitarist Rick Parfitt, who passed away in 2017. Having toured with Quo and after growing up on their music, the band felt a certain kinship with Parfitt, identifying with his no-nonsense, working class approach to hard rock.

“The amount of high-profile deaths that year, they were dropping like flies; Lemmy, George Michael, Prince,” Barry sighs. “Rick was a massive shock. Prince and all these people were megastars, and they were so cool and just awesome, but Rick, you felt like you could relate to him. Whenever you saw them on TV with all the other megastars, they never looked like they quite fit in with them, and I liked that.

They looked like they were the jokers that had gatecrashed the party, they never looked like they should really be there. They were fish out of water, they had their own little gang going on, and they just looked like normal guys, writing honest music and sticking to what they love. They got shunned by people left, right and centre – I think in the early days they got the respect they deserve, but then it became uncool to like Status Quo, and I kinda like them for that. They weren’t really bothered, they just carried on.”
It wouldn’t be a stretch to suggest Massive Wagons have picked up the torch Quo left behind. Unconcerned with being fashionable or jumping on the latest trend, the band share a similarly unpretentious outlook, and are eager to bypass any extraneous bullshit that gets in the way of what ultimately matters; the riffs.

“This is the only band we’ve all ever been in. None of us came from other bands oralready had any experience of the industry or what bands do. We were completelygreen from the word go, we didn’t know what a promoter was or how you got a gig, or anything, so the whole thing’s been exciting, we’ve discovered this all from nothing. We didn’t expect to get anywhere to be honest,’ Barry admits with a booming laugh.
Unsurprisingly all their hard work has paid off, and the band have accomplished more than they’ve ever dreamed of in 2018 alone. And the key to their success? As far as Barry is concerned, it’s simple; good old fashioned hard work.

“Things that are worth doing don’t happen overnight, they take time – and it’s taken a long time, but here we are,” he grins. “That, and write good songs. We’ve always just written what we liked, we’ve never tried to be anything we’re not, and we’ve landed on our feet. We’ve always stuck to our guns, and luckily, it’s worked for us.”
And with a full German tour with Thunder in March, a UK headline tour in April, plus headline slots at major UK festivals like Steelhouse and Winter’s End, and a brand new album already close to completion, 2019 looks set to be an even bigger year for Massive Wagons.

“When it’s going well, you’ve got to keep going, you can’t have a break from it.
Especially when you’re working, you’ve got to be disciplined and keep going. If you stop for too long, you just sort of seize up,” says Barry. “You just gotta keep going, keep practicing, and keep gigging!”

Massive Wagons are:
Barry Mills – vocals
Adam Thistlethwaite – guitar
Stephen Holl – guitar
Alex Thistlethwaite – drums
Adam Bouskill – bass
Tour Dates:
March 25 München, Backstage
March 26 Aschaffenburg, Colos-Saal
March 27 Ludwigsburg, Rockfabrik
March 29 Berlin, Frannz Club
March 30 Hamburg, Knust
March 31 Bochum, Zeche
April 02 Nürnberg, Hirsch
April 03 Köln, Kantine
April 05 Dover Booking Hall
April 06 Thekla Bristol
April 12 Asylum Birmingham
April 13 The Dome London
April 19 The Garage Glasgow
April 20 Academy 3 Manchester

”maiputin”

EMIR KUSTURICA & THE NO SMOKING ORCHESTRA

Emir Kusturica and The No Smoking Orchestra sunt un fenomen semnificativ al mișcării antiglobaliste și un paradox unic al mediului în care au apărut. Sunt mai faimoși și mai recunoscuți pe scena internațională decât în țara lor de origine.

Aclamat la nivel internațional, regizorul iugoslav Emir Kusturica a devenit unul dintre cei mai creativi directori de cinema din anii 1980 și ’90. Născut la Saraievo și educat la distinsa Academie FAMU din Praga, a început să regizeze pentru televiziunea iugoslavă, înainte de a debuta cu filmul „Îți amintești, Dolly Bell?” în 1981, peliculă care a câștigat prestigiosul premiu Leul de Aur în cadrul Festivalul de Film de la Veneția din acel an.
Un „amestec exploziv de sunete de tip nitroglicerină”, care face imposibil ca cineva să rămână pe scaunul său … indiferent unde e: în Paris, Buenos Aires, Tokyo, New York, Kiev, Reykjavik, Sidney, Tel Aviv, Montreal, Sao Paolo, Viena, Moscova, Ciudad Mexic, Berlin, Madrid sau Bruxelles.

”maimult”

La mijlocul anului 1986, Kusturica, deja un regizor de film consacrat, a început să cânte la chitara bas în cadrul trupei Zabranjeno Pušenje, o trupă de punk rock din Sarajevo. În afară faptului că era prieten cu membrii trupei și le admira muzica, includerea sa în trupă a avut de a face și cu situația dificilă pe care trupa a avut-o în urma scandalului politic și mass-media cauzat de declarațiile făcute de solistul lor, Nele Karajlić.

Așa numita „afacere Marshal”, care s-a defășurat la sfârșitul anului 1984 și începutul anului 1985 a limitat accesul trupei la mass-media, cauzând ca al doilea album să se vânde prost; în plus, trei dintre cei șase membri au părăsit trupa iar nefiind pe deplin implicat în viața trupei de zi cu zi, Kusturica, a părăsit și el trupa în 1988.

Kusturica a revenit la grup, în urma succesului cu filmul „Pisica neagră, pisica albă” iar numele trupei s-a schimbat în Emir Kusturica & The No Smoking Orchestra. În 1999 au înregistrat un nou album, “Unza Unza Time”, produs de casa de discuri Universal, precum și un videoclip, regizat de Emir Kusturica.

Emir Kusturica and The No Smoking Orchestra sunt nomazi născuți în mod natural, purtători de bucurie și simboluri ale libertății. Libertatea este puterea care le permite să se simtă ca acasă pe orice scenă. În fiecare concert, aceștia arată imaginea unei libertății absolute, lucru pe care toți oamenii și-l doresc.

”maiputin”

GÂNDUL MÂȚEI

Gândul Mâței este o formație rock din Chișinău, Republica Moldova.
Trupa a luat ființă în anul 1996, în componența inițială fiind Bogdan Dascăl – voce, Dan Popov – chitară, Nicu Țărnă – chitară bas și ″Mamba″ (Marcel Micșanschi) – tobe. Deși compoziția formației s-a schimbat destul de mult din momentul apariției, această formulă este cea mai de succes și a adus formația la maturitate. Membrii formației sunt absolvenți ai conservatorului din Chișinău, unde s-au și cunoscut, în afară de solistul Nicu Țărnă, care a absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, facultatea Teatru, Regie și Film.
Până în prezent formația a lansat cinci albume în română, plus alte două editate/adaptate în limba rusă. Cea mai recentă lansare este albumul „Generația în Blugi”, lansat pe 10 aprilie 2014.

”maimult”

Gândul Mâței este o trupă de rock alternativ, care combină rock-ul melodic, punk, hardcore, blues, post-punk, cu influențe psihedelice, doom și inserțiuni sau idei de folclor autohton românesc, punând accentul pe o trompetă.

Membri actuali ai formatiei
Nicu Țărnă – voce (2000-prezent), chitară bas (1996–2000)
Sergiu ″Iarik″ Iarovoi – chitară (2000-prezent)
Igor Cristov – clape (2001-prezent)
Ghenadie Cazac – trompetă (2001-prezent)
Sergiu Rusu – chitară bas (2000-prezent)
Iurie Berdea – tobe

”maiputin”

CELELALTE CUVINTE

Celelalte Cuvinte debutat în decembrie 1981, iar activitatea sa continuă și astăzi. Deși, în general, Celelalte Cuvinte este considerată o trupă de heavy metal, de-a lungul vremii au fost abordate și genuri precum doom metal în albumul Armaghedon – un element inedit chiar și în ziua de azi în lumea muzicală românească, influențe ale sale fiind prezente și în albumul Destin al trupei Cargo – sau, ulterior, rock alternativ – în albumul Ispita, o capodopera a deceniului . În 2008, trupa lansează albumul Stem, formația oferind fanilor posibilitatea de a asculta două piese de pe el („Stem” și „Zmeie”, primul single de pe noul album) pe pagina Myspace proprie, cu două săptămâni înainte de lansarea albumului.

”maimult”


Celelalte Cuvinte a fost prima formație din România care a făcut acest lucru. Cel mai recent album al trupei este Trup și suflet, un album live acustic, lansat în anul 2014 în format CD și DVD-Video.

Celelalte Cuvinte este prima trupă din România care, după plecarea formației Phoenix din țară, a atras într-adevăr atenția publicului cunoscător de muzica elaborată. Prin albumul Armaghedon, formația ocupă un loc important și în underground-ul rockului românesc.
În 2011 formația a susținut un turneu aniversar, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de activitate. Celelalte Cuvinte au cântat la București pe 8 decembrie 2011, în fața a peste 4.000 de spectatori veniți la Sala Palatului pentru un concert-eveniment de trei ore. De asemenea, trupa a susținut un turneu pentru a aniversa 35 de ani de activitate în perioada 2016-2017 și un altul în perioada 2018-2019 pentru a aniversa 30 de ani de la lansarea ”Albumului cu pătrățele”.

Componență
Călin Pop – vocal, chitară, flaut
Marcel Breazu – bas, voce
Leontin Iovan – baterie
Tiberiu Pop – claviaturi, voce
Ovidiu Roșu – sunet
Radu Manafu – chitară, voce (a părăsit formația la începutul anilor ’90)

”maiputin”

THE ROAD BAND FEAT DEAN BOWMAN

Dean Bowman a fost descris de către LONDON GUARDIAN ca fiind „sentimental, carismatic și cu o tehnică genială… o stea”, este renumit la nivel internațional pentru contribuțiile aduse scenelor de jazz, rock și avangardă din New York City și Brooklyn.

The Road band

Gen: Blues,Rock and more

Membrii formaţiei:

Cristi Iakab, Lori Balogh, Andrei Giulvezan, Cristi Iakab Jr.

Oraş natal: Reșița

„The Road Band” este o trupă cu ani de experiență participând constant în concerte sau evenimente private. Participări: Gărâna Fusion Festival, Gărâna Folk, Zilele Orasului și multe altele. Au susținut concerte și în cluburi, de exemplu: The Note Pub, Soho House, Vintage Pub, Jazzissimo.

ROCKABELLA

Rockabella a debutat în anul 2014, cu single-ul atmosferic “Motionless”. Trupa, din componența căreia făceau parte Teodora Moroșanu – voce, Bogdan Moroșanu – tobe, Dragoș Simionescu – chitară și Radu Anghel – chitară bass, au lansat primul material discografic, EP-ul “A World Outside”, în noiembrie 2015. Tot atunci, Rockabella lansează videoclipul cu influențe cinema-noir,Buttercup”, o producție care prefigurează înclinația Teodorei de a explora în cântecele sale, părțile întunecate ale naturii umane.

În 2017, după o pauză de doi ani – timp în care Teodora s-a dedicat dezvoltării muzicale și compoziției – Rockabella revine cu o nouă componență și un sound nou, clar conturat și matur.

”maimult”

Noua formulă îi aduce împreună pe Andrei Ilie la tobe, Șerban-Ionuț Georgescu la chitară bass, urmați mai târziu de Mircea Steriu, la chitară. Bogdan Moroșanu își asumă rolul de producător și completează sound-ul trupei. Rockabella se reinventează sub influențe art-rock, alternative si progressive-rock, dar surprinde cu inflexiuni neo-soul, industrial rock și electro.

În Noiembrie 2017, la exact doi ani după lansarea videoclipului “Buttercup”. Rockabella lansează primul single în limba română, “Încă un pas” – un cântec despre curaj și puterea de a merge mereu mai departe.

Următorul single, cântecul “7 Minute” povestește despre o moarte tragică și o iubire mai mare decât viața însăși. Despre ce luăm cu noi când trecem dincolo și despre clipele care ne definesc fericirea. Cântecul inspiră un nou videoclip din care fac parte actorii Liviu Romanescu și Denisa Nicolae. O dată cu lansarea single-ului “7 Minute”, Rockabella anunță că au început producția unui nou material discografic.

În 2018 Rockabella concertează în toată țara și participă la festivaluri importante precum Rocanotherworld și Shine Festival. În Iulie 2018, lansează un nou single – USUJOM (Un shot, un joint, o masă) – o piesă despre escapism și nevoia de a te pierde în tine însuți. Videoclipul noului single, filmat în format 360˚, ne arată o nouă față a trupei, auto-ironică și plină de umor.

În iarna lui 2018, Rockabella încheie producția albumului și anunță lansarea oficială pentru Februarie 2019.

“Cele 10 cântece de pe album explorează suprapunerile conceptelor de libertate și captivitate, iubire și ură, viață și moarte. Fiecare cântec are propria lui poveste însă ele par să se fi născut dintr-un nucleu comun: co-dependența dintre lumină și întuneric. Nu putem înțelege lumina fără să cunoaștem întunericul.”

”maiputin”

1 2