La sfârșitul anilor ’90, mai precis în perioada 1996-1999, Adrian Simion (chitară solo) şi Costache Nechita (chitară armonie şi voce) au pus bazele unei trupe de rock, alături de Nicu Banu (tobe) şi Ilie Cioca (bas). Ca profesor l-au avut pe Romică Nica, un foarte bun tehnician la chitară, om cu o experiență vastă în muzica, cu o reală răbdare şi metodă pedagogică şi care nu în ultimul rând a reușit sa îi direcționeze către genurile muzicale ce i-au modelat muzical pe mai târziu. Trupa s-a numit dintr-un teribilism de liceu: „T.B.C.” şi amintesc aici o experiență personală amuzantă de-a lui Costache care întrebat fiind la recrutare de către ofiţerii militari de ce s-a denumit trupa „T.B.C.”, acesta a răspuns ca vine de la „Târgu Ocna, Bacău”.

„T.B.C.” s-a desfiinţat în 1999 odată cu plecarea lui Costache la facultate şi încadrarea lui Nicu în armata, Adi şi Ilie rămânând încă un an în Târgu Ocna să-şi termine liceul.

”maimult”


După aproape 10 ani, Adi ajunge în Bucureşti şi împreună cu Costache încep să pună bazele unui nou grup. Aici au intervenit două întâmplări fericite. Una din ele a fost ca George Sima (tobe) să fi fost coleg de muncă cu Costache și să cunoască câte ceva din situația trupelor la început, pe lângă dorinţa de a se integra într-un grup. O alta a fost că Andrei Staicu (chitară), fost coleg şi bun prieten de-al lui Adi să fie şi el în București, cu o la fel de mare dispoziţie de a se implica într-o trupă. În luna aprilie 2009, cei 4 s-au întâlnit şi au hotărât să continue împreună în această formulă: Adi Simion şi Andrei Staicu la chitară, George Sima la tobe şi Costache Nechita la bas, urmând să caute un coleg pentru voce.

Primele repetiţii s-au petrecut într-o săliţă dintr-una din clădirile Ascensorul S.A., dar în urma unor neînţelegeri au găsit găzduire temporară în sala de repetiţii a trupei Iod din incinta fostei fabrici de încalţăminte Flaros.

Până la sfârşitul anului 2009, cei 4 compuseseră deja câteva piese şi resimţeau acut lipsa unui vocal. Au căutat printre prieteni, au mers la seri de karaoke în căutare de voci, au dat anunţuri pe forumuri şi după ce au primit la audiţii o serie lungă de oameni care nu li s-au părut potriviţi, în urma unui anunţ dat pe forumul Metalhead, au găsit doi oameni cu care au reuşit să se înţeleagă dintre care l-au ales în cele din urmă pe Ionuţ Boholţeanu care a dat dovadă de mai mare seriozitate, talent poetic şi tenacitate vocală.

Pornind de la faptul că aproape toţi membrii agreau genuri diferite de muzică, în căutarea unui

nume pentru trupă, „Camera 101” a purtat un nume temporar: „Collatz”. Acest nume trimite a la

conjectura lui Lothar Collatz, care spune că oricare ar fi valoarea inițială a lui x, rezultatul funcţiei f(x) după un număr de iterații va deveni 1, trimiţând la ideea că din multe idei diferite trupa va reuşi sa compună în mod unitar şi va da naştere unor piese singulare.

 

Formula finala a trupei a rămas următoarea: Alexa Istrate la voce, Alexandru Stănescu şi Adrian Simion la chitară, Robert Vișoiu la tobe şi Costache Nechita la bas.

După perioada de acomodare şi construire a unui minim repertoriu, relansarea trupei a avut loc pe 18 decembrie 2012 la clubul de blues Big Mamou, având în deschidere trupele Funk Attack şi Redox.

În perioada ce a urmat, Camera 101 şi-a folosit timpul pentru a compune piese noi, a început să înregistreze profesional unele dintre aceste piese şi a mai concertat pe 1 februarie 2013 în

Club Prometheus, pe 15 iunie în Underworld, pe 28 iunie în Stuf Vama Veche – Bucuresti, pe 12 iulie la Black&White Motorfes din Lehliu şi pe 31 iulie în deschidere la Padina Fest.

La concertul din 28 iunie de la Stuf Vama Veche, Camera 101, profitând de priceperea şi dotarea sunetistului Cristian Siteavu, a făcut prima înregistrare profesionista a unui concert.

”maiputin”